Continuăm cu Longevitatea.
Specialiștii spun că, odată cu înaintarea în vârstă, „pierdem aproximativ 1% din masa musculară pe an”.
Cred că majoritatea persoanelor care se preocupă de sănătate, au citit informația sau au auzit-o pe la tv.
Sună științific, dar este o afirmație statistică, de…”umplutură”, ca să fiu critic.
Și aici vin cu punctul meu de vedere: cât pierdem în realitate, ci cine pierde, din ce anume stare metabolică, și prin ce mecanisme.
Adică, pierde la fel un om de 60 de ani, aflat într-o formă fizică excelentă, cu toate sistemele funcționale active, și un alt om de 60 de ani, sedentar, cu masă musculară scăzută, circulație slabă și metabolism aproape inert?
Răspunsul nu poate fi „da”, dacă gândim logic și fiziologic.
Vin cu un exemplu: Clasa A vs Clasa F (Befit90) sunt două realități biologice diferite. De ce A și F? Pentru că F este de cinci ori mai slabă, raportat la scorul Befit90.
Modelul îl voi pune ca de obicei, pe vărsta mea, aproximativă: 59 – 60 de ani, unde știu foarte clar despre ce vorbesc.
La 60 de ani, două persoane pot avea aceeași greutate, aceeași înălțime, aceeași vârstă, dar organisme complet diferite.
O persoană care are Clasa A (Scor cumulat la toate grupele muscularare) are eficiență metabolică maximă.
Este persoana care se antrenează constant, are masă musculară cu densitate mitocondrială excelentă, circulație excelentă, capilarizare maximă, sensibilitate foarte bună la insulină, cerere energetică zilnică reală.
O persoană care are Clasa F (Scor cumulat) are eficiență metabolică foarte slabă.
Este persoana care se antrenează cu eficiență scăzută, are masă musculară foarte redusă și foarte slab funcțională, circulație periferică slabă, rezistență la insulină, mitocondrii puține și ineficiente, cerere energetică minimă. Atenție, nu am spus sedentară, pentru că a realiza un scor cumulat de clasă F, presupune să facă toate exercițiile din Analiza Fizică Befit90.
Să vedem de unde pornește totul.
Lanțul hrănirii: unde apare diferența reală?
În primul rănd, hrana nu „hrănește” automat, pentru că hrănirea reală apare doar dacă TOATE verigile lanțului funcționează. Aici, nu pot să trec cu vederea “știința” nutriționiștilor neavizați, bazați pe calitatea farfuriei, nu și pe calitatea corpului.
1. Digestia este prima verigă, primul filtru.
La Clasa A, digestia este mai eficientă pentru că tonusul vegetativ este mai bun, inflamația cronică este mai redusă, secrețiile digestive și motilitatea sunt mai bine reglate, organismul este obișnuit să proceseze cantități și varietăți mai mari de nutrienți și bineînțeles are sistemul limfatic foarte activ.
La Clasa F, digestia este adesea lentă, incompletă, perturbată de sedentarism, medicație, inflamație. Este orientată mai degrabă spre stocare decât spre utilizare.
Nu pentru că persoana „mănâncă prost”, ci pentru că organismul este prost pregătit să digere eficient.
Veriga numărul 2 este: Absorbția.
Ce nu ști este că - NU TOT CE DIGERI AJUNGE ÎN SÂNGE
Clasa A beneficiază de mucoasă intestinală mai funcțională, flux sanguin mai bun, drenaj limfatic activ, microbiotă mai favorabilă (în medie).
Clasa F, are frecvent absorbție oscilantă, inflamație de fond, circulație slabă la nivel intestinal, transport limfatic lent.
Așadar, chiar înainte de transport - CANTITATEA DE NUTRIENȚI ESTE DIFERITĂ.
3. Transportul – diferența care nu se vede - DAR DECIDE TOTUL.
Nutrienții absorbiți - TREBUIE DUȘI LA CELULE.
Clasa A are în primul rând un volum sanguin funcțional mai mare, capilarizare musculară crescută, endoteliu vascular mult mai reactiv și pompă cardiacă mult mai eficientă.
Clasa F are microcirculație deficitară, capilare mai puține și mai ineficiente, flux lent, livrare redusă de oxigen și nutrienți.
Aceasta este una dintre cele mai mari diferențe dintre A și F. Până aici e logic, nu-i așa?
Bun. Merg mai departe cu veriga numărul 4:
Intrarea în celulă sau “ușa” metabolică. Chiar dacă nutrienții ajung lângă celulă, ei trebuie să intre.
La Clasa A sensibilitatea la insulină este mai bună, mușchiul „cere” glucoză și aminoacizi,
nutrienții sunt direcționați spre utilizare.
La Clasa F rezistența la insulină este frecvent prezentă, cererea musculară este mică, nutrienții tind să fie redirecționați spre stocare.
Aici se rupe definitiv lanțul la majoritatea sedentariilor.
Veriga numărul 5: Mitocondriile - LOCUL UNDE HRANA DEVINE ENERGIE.
Clasa A are densitate mitocondrială mult mai mare, capacitate oxidativă bună, producție eficientă de ATP.
Clasa F are puține mitocondrii, rigiditate metabolică, producție energetică scăzută.
Dacă mitocondriile nu funcționează, hrana nu poate deveni energie, indiferent de cantitate.
În fine, veriga numărul 6:
Regenerarea – SCOPUL FINAL AL HRĂNIRII.
La 60 de ani, toți au sau vor avea un anumit grad de rezistență anabolică.
Diferența este că, la Clasa A, stimulul mecanic (antrenamentul) deschide fereastra de regenerare, pe când la Clasa F, fereastra rămâne închisă. De ce? Simplu: MINUS 5X CAPACITATE.
Fără stimul mecanic, nutrienții nu sunt folosiți pentru construcție, ci pentru supraviețuire sau depozitare.
Concluzia logică
Afirmația „pierdem 1% din masa musculară pe an” nu poate fi aplicată identic unui organism cu lanț metabolic complet funcțional, și unuia cu lanțul rupt în mai multe puncte.
Clasa A și Clasa F nu pierd masa musculară din aceeași stare biologică, și nu pierd prin aceleași mecanisme.